Dacă ai cumpărat deja ouăle pe care urmează să le pui pe masa de Paște și ai îndoieli în ceea ce privește calitatea lor, primul și cel mai sigur test este cel al mirosului. Dacă un ou este vechi și s-a stricat, atunci când îl vei sparge într-un bol vei simți un miros deranjant.
Totodată, coaja poate oferi indicii importante în ceea ce privește prospețimea unui ou. Dacă observi că prezintă crăpături, este lipicioasă sau are urme de pudră – mucegai – este bine mai bine să nu îl folosești.
Un test care te ajută rapid să îți dai seama dacă ouăle sunt vechi este cel de plutire. Pune oul într-un bol cu apă, iar dacă se scufundă și se menține pe fund, este proaspăt. Dacă plutește sau se ridică, este mai vechi. Totuși, chiar dacă se scufundă, nu trebuie considerat automat bun, așa că este important să-l verifici și prin miros.
De asemenea, analizează consistența unui ou, după ce îl spargi, pentru a afla dacă este vechi. Un ou proaspăt are albușul ferm și gălbenușul bine centrat. Dacă albușul este mai subțire și se împrăștie, există riscul ca alimentul să fie periculos pentru sănătate.
Mai mult, testul cu lumina presupune să ții oul în fața unei lanterne, într-o cameră întunecată. La ouăle proaspete, gălbenușul este bine centrat și camera de aer este mică. Pe măsură ce oul îmbătrânește, camera de aer devine mai mare.
Specialiștii recomandă păstrarea ouălor în frigider, de preferat în interior, nu pe ușă acolo unde circulă aerul astfel vei evita potențialele pericole. În plus, chiar dacă la prima vedere par bune, este bine să fie verificate înainte de consum.
