„Preşedinta Agenţiei Naţionale pentru Sport, doamna Elisabeta Lipă, a afirmat, săptămâna trecută, că prin premierea angajaţilor federaţiilor care au obţinut medalii la Jocurile Olimpice statul îşi arată aprecierea. Noi nu cerem să primim recompense pentru munca altora şi nici nu contest dreptul cuiva de primi o primă, noi cerem să ni se acorde un drept câştigat prin performanţele noastre, un drept recunoscut definitiv inclusiv prin instanţă. Nu cerem decât ceea ce ne oferă legea în urma performanţelor noastre. Mi s-a spus că figurez pe o listă de aşteptare la Ministerul Tineretului şi Sportului, actuala Agenţie Naţională pentru Sport. Din 2014 am depus dosarul la Ministerul Tineretului şi Sportului, prin adresa nr. 9.456 din 23.09.2014, legea aşa spune, că la împlinirea vârstei de 60 de ani se depune dosarul pentru indemnizaţia de merit. Am deschis o acţiune în instanţă, în anul 2016, pentru acordarea indemnizaţiei prevăzute de lege, alături de alţi doi colegi, Alexandru Şereş şi Alexandru Tudor, iar în data de 27 iunie 2023, ÎCCJ a pronunţat o soluţie definitivă, obligând Ministerul Tineretului şi Sportului să ne includă pe lista propusă pentru comisie. Hotărârea judecătorească nu a fost pusă în aplicare nici până acum. Nici măcar nu mi se răspunde atunci când întreb de ce nu mi se acordă indemnizaţia, în condiţiile în care alţi foşti colegi, cu rezultate similare sau mai slabe, deja primesc aceşti bani. Acum văd că şi angajaţii unor federaţii vor primi recompense pentru performanţele sportivilor la Jocurile Olimpice. Dacă sportivii nu ar avea performanţe, ei după ce ar mai primi recompense?”, a declarat presei, luni, Ilie Hosu.
Fostul campion a spus că, în lipsa indemnizaţiei de merit, lucrează în continuare ca agent de pază pentru a se putea întreţine, deşi a trecut de vârsta de 70 de ani, însă simte că nu mai rezistă, având mai multe afecţiuni, inclusiv dobândite în timpul activităţii sale sportive şi că e posibil ca această lună să fie ultima în care mai merge la serviciu.
Ilie Hosu spune că a avut rezultate remarcabile şi în calitate de antrenor al naţionalei de popice, dar şi ca sportiv, fiind membru al lotului naţional de popice timp de 17 ani, iar alţi 8 ani a fost antrenor.
„În anul 1979 am fost selecţionat în lotul naţional de seniori, în care am fost titular până în 1993, când m-am retras din cauza problemelor medicale (…). În 1980 a fost primul an în care am ieşit campioni mondiali. A fost o senzaţie fantastică, s-a cântat imnul românesc! După care au urmat Campionatele Mondiale de la Brno, din 1982, unde din nou am ieşit campioni mondiali, dar acolo am avut o evoluţie foarte bună, decisivă, zic eu, pentru obţinerea medaliei de aur. Totuşi, cel mai decisiv a fost, în ambele situaţii, Dumnezeu să-l odihnească!, marele popicar Iosif Tismănari. În „84 am ocupat locul doi la Mondiale, dintr-o greşeală a echipei, după care am mai câştigat o medalie de bronz, în 1992, unde am evoluat sub nivelul aşteptărilor mele. În „93 am încercat să mă pregătesc la Târgu Mureş pentru lotul pentru Campionatele Mondiale din 1994, dar organismul meu nu mai răspundea aşa cum aş fi dorit eu, iar durerea, coxartroza – care persistă acum şi doare tare – m-a oprit. La sfaturile medicului ortoped de la Centrul de Medicină Sportivă „Lia Manoliu” din Bucureşti m-am retras din lotul naţional, pentru a nu agrava afecţiunea. Am mai jucat la echipe de club, dar până la urmă tot a trebuit să renunţ”, a mai spus Ilie Hosu.
Ilie Hosu a câştigat numeroase medalii internaţionale, inclusiv pe cea de argint în Cupa Campionilor Europeni.
Campionul a intrat în contact cu popicele înainte de a pleca în armată, în 1974, iar după satisfacerea stagiului militar, în 1976, s-a transferat la Electromureş Târgu Mureş, unde a început cu adevărat ascensiunea sa.
„Am prins echipa foarte repede. Era nevoie de un junior şi acela am fost eu, iar în acelaşi an a venit prima selecţie la lotul naţional. Am participat la o selecţie la Braşov, unde am intrat cu brio, apoi am devenit campion naţional la individual juniori. Am fost primul campion naţional de la Electromureş, am câştigat apoi Cupa Carpaţi la Bucureşti, un trofeu internaţional la juniori. În anul 1977, la Zagreb, am luat locul întâi la Campionatele Mondiale de juniori, în „78 nu am prins lotul, dar am recuperat în 1979. Am reuşit locul trei cu echipa, apoi la perechi am luat locul doi, am pierdut titlul de campion european la două popice, iar la individual am luat tot locul doi. Apoi am trecut la seniori”, a mai spus Ilie Hosu.
