Într-un trecut nu prea îndepărtat, Laptuca salbatica era o plantă foarte celebră pentru proprietățile sale medicinale. Acesta era considerat un substituent pentru opiu, fiind supranumit și „opiul săracului” datorită prețului scăzut și accesibilității sale. În secolul al XIX-lea, Laptuca salbatica era folosită larg în Europa și America pentru a trata durerile și simptomele asociate cu morbiditatea.
Indienii Hopi, un grup etnic care trăiește în Arizona, USA, au folosit Laptuca sălbatică pentru a induce stări de euforie ușoară și pentru a ajuta la relaxare. Ei credeau că planta avea proprietăți sacre și era considerată o parte importantă a ritualurilor și ceremoniilor lor. Această practică a fost transmisă de la o generație la alta, până în zilele noastre.
Deși Laptuca sălbatică a fost dată de o parte în favoarea altor plante medicinale și tratamente moderne, ea încă este folosită astăzi în Franța ca sedativ ușor. Oamenii de știință francezi au studiat proprietățile sale medicinale și au descoperit că aceasta conține alcaloizi și flavonoide care au proprietăți anti-inflamatoare și antispasmodice.
În plus, Laptuca sălbatică are și proprietăți antibacteriene și antifungice, ceea ce o face să fie o alternativă interesantă la tratamentele antibiotice și antifungice convenționale. De asemenea, planta are proprietăți antioxidante și anti-cancerigene, ceea ce o face să fie o sursă de interes pentru cercetările legate de cancer.
Deși Laptuca sălbatică nu este mai atât de folosită acum în măsura în care era folosită odinioară, ea încă are un loc special în istoria medicinii și în practicile tradiționale ale popoarelor native americane. Cercetările continue asupra proprietăților sale medicinale o fac să rămână o opțiune interesantă pentru cei care caută alternative naturiste la tratamentele moderne.
Cât durează ca o pisică să-și uite stăpânii. Cercetătorii au ajuns la concluzii uimitoare
