Cine a fost Sfântul Iacob
Potrivit relatărilor, Sfântul Iacob a fost inițial un apropiat al împăratului persan Izdegherd. Sub influența acestuia, el s-a îndepărtat de credința creștină, ajungând să aducă jertfe zeilor păgâni. Gestul său a atras un răspuns dureros, dar salvator, din partea mamei sale, care i-a trimis o scrisoare mustrătoare. Ea i-a reproșat că a schimbat „adevărul pe minciună”, alegând gloria trecătoare a împăratului pământesc în locul vieții veșnice în Hristos.
Această mustrare l-a adus pe Iacob la o profundă reflecție. Hotărât să își repare greșeala, el a declarat: „Voi petrece bătând neîncetat în uşa milostivirii lui Dumnezeu, până când îmi va deschide. Știu că-mi va deschide, pentru că este Îndurat și Milostiv.”
Martiriul: o jertfă pentru Hristos
Revenit la credința creștină, Sfântul Iacob și-a mărturisit public credința în fața împăratului, refuzând să mai slujească zeilor păgâni. Drept pedeapsă, acesta a fost condamnat la moarte prin tăierea mădularelor, într-un proces chinuitor și simbolic. În timpul suferinței, Iacob s-a rugat fierbinte: „Doamne, dă-mi tărie să răbd durerile acestea și să-mi răsplătesc cu sângele meu greșeala.”
Pe măsură ce degetele, mâinile și picioarele îi erau tăiate, el compara chinurile sale cu tunsoarea oilor, afirmând: „Eu sunt oaie a turmei lui Hristos, iar voi sunteți cei ce mă tund, dezbrăcându-mă de trupul stricăcios, pentru a mă îmbrăca într-unul nestricăcios.” În cele din urmă, i-a fost retezat capul, iar astfel sufletul său a ajuns la Domnul.
Pilda Sfântului Iacob Persul este una a pocăinței adevărate și a rezistenței în fața încercărilor. El ne amintește că orice greșeală poate fi răscumpărată printr-o inimă curată, o credință vie și o mărturisire sinceră. În această zi de sărbătoare, creștinii sunt chemați să reflecteze la exemplul său de jertfă și întoarcere la Dumnezeu.
