Acest obicei este păstrat și astăzi în satele din Ardeal, dar și în Banat sau Bucovina. Potrivit tradiției, în a doua zi de paște băieții pleacă la udat, iar ținta sunt fetele nemăritate din vecini și din familie, care, la rândul lor, trebuie să îi cinstească cu băutură și cu daruri.
Bărtânii spun că nici unei fete nu îi va merge bine dacă nu este stropită. În trecut, stropitul se făcea cu apă proaspătă din fântână, iar povestea acestui obicei este una specială.
Conform tradiției, fată creștină mergea, într-o zi la târg, să vândă ouă. Pe drum s-a întâlnit cu o fată păgână care voia să le cumpere. Din vorbă în vorbă, fata creștină i-a explicat celeilalte despre credința în Dumnezeu și a îndemnat-o să se creștineze, notează alba24.ro. Păgână i-a spus atunci că se creștinează numai dacă dovedește existența lui Dumnezeu care să coloreze ouăle în roșu.
„Atunci voi crede, când ouăle albe pe care mi le-ai vândut se vor face roşii”, ar fi spus fata.Minunea s-a înfăptuit şi cele două fete au leşinat de emoţie. Nişte trecători le-au văzut şi le-au stropit cu apă. De la această legendă ar fi rămas obiceiul de udat, de Paşte.
Ritualul stropitului cu apă este păstrat în amintirea readucerii la viață a fetei unui evreu care a leșinat la aflarea veștii învierii lui Iisus Hristos. Ea ar fi fost stropită cu apă de tinerii care treceau întâmplător prin zonă.
În localitățile din Bistrița-Năsăud, fetele sunt stropite cu parfum în a doua zi de Paște. Obiceiul a fost preluat din comunitățile germane și maghiare și este păstrat atât în sate, cât și în orașe.
De asemenea, tradiția spune că băieții se adună în grupuri și merg pe la casele fetelor pe care vor să le stropească cu parfum.
„Am auzit că aveți un trandafir frumos, am venit să-l udăm, să crească, să înflorească și mulți ani să trăiască!”, sunt versurile spuse de „udători”, înainte de a stropi fetele.
În Transilvania, stropitul s-a practicat în familile nobiliare până la sfârșitul secolului al XIX-lea, după care doar locuitorii satelor l-au mai păstrat, scrie timponline.ro.
Dacă, în sate, fetele erau udate cu găleți pline cu apă, cu timpul s-a renunțat la această practică în favoarea parfumului sau a apei de colonie.
Un alt obicei străvechi este ”Statu la vase în lunea Paștelui”, care încă se păstrează în comuna Șuștag, județul Alba, și despre care localnicii afirmă că este unic în țara noastră.
”Statu la vase în lunea Paștelui” este considerat un ceremonial inedit în care sunt sărbătorite familiile întemeiate din anul trecut până la sărbătoarea Paștelui.
Se spune că după Liturghie, tinerele familii, îmbrăcate în port popular, își așteaptă în curtea Bisericii nașii, rudele și prietenii. Aceștia aduc vase și daruri pentru gospodărie și, cu toții, rămân la cântec, joc și voie bună până seara.
Potrivit tradiției, pregătirile pentru „Statu la vase în lunea Paştelui” încep odată cu intrarea în Săptămâna Mare. Atunci, oamenii satului îşi curăţă casele, îşi purifică şi îşi pregătesc veşmintele şi sufletele pentru a întâmpina cum se cuvine Învierea Domnului. Daina spune că straiele pe care mirii și miresele le îmbracă în lunea Paștelui sunt scoase din lada cu zestre, curățate și pregătite încă de la începutul Săptămânii Mari.
