Sf\u00e2ntul Cuvios Gheorghe de la Cernica<\/p>\n
Sfantul Cuvios\u00a0Gheorghe de la Cernica\u00a0s-a nascut in anul 1730, intr-o familie din Salistea Sibiului. La varsta de 19 ani ajunge in Tara Romaneasca si intra in slujba mitropolitului grec Rosca, arhiereu aflat in Bucuresti. In anul 1750 ajunge impreuna cu acest arhiereu la Athos. Primeste treapta diaconiei in\u00a0Manastirea Vatoped. Dupa moartea mitropolitului, ajunge ucenic al renumitului parinte carturar Paisie Velicicovschi, staret pe atunci al Manastirii Vatoped. In anul 1763 il insoteste pe marele staret in Moldova, la Manastirea Dragomirna, iar din anul 1775 – din pricina ocupatiei austriece instaurata asupra Bucovinei – se muta impreuna cu parintele sau duhovnicesc si cu alti monahi la Manastirea Secu. Dupa o alta perioada de 4 ani petrecuta la Sfantul Munte, ieromonahul Gheorghe revine in Moldova, la Secu si la Neamt (aici fiind staret Paisie Velicicovschi), apoi trece in Tara Romaneasca, cu gandul de a se intoarce la Athos. Este convins de Mitropolitul Tarii Romanesti, Grigorie al II-lea, sa primeasca a revigora viata in schitul Cernica, aflat in totala parasire de vreo trei decenii, astfel ca oranduieste aici o manastire cu aleasa viata de obste dupa tipicul Muntelui Athos si al obstilor paisiene din Moldova. A refacut vatra monahala in doar cinci ani, adunand in jurul lui 103 ucenici.<\/p>\n
Roadele carmuirii sale la Cernica au facut ca, in 1793, Mitropolitul Filaret al II-lea sa-i dea in seama si\u00a0manastirea Caldarusani, conducandu-le efectiv pe amandoua din aprilie 1794 si pana la moartea sa, in decembrie 1806, locuind, pe rand, in fiecare dintre ele si asezand egumeni (stareti) care sa le poarte de grija, mai ales cand el era plecat dintr-o manastire intr-alta. In ambele manastiri a randuit viata monahala dupa traditia athonito-paisiana. A trecut la cele vesnice la 3 decembrie 1806 si a fost inmormantat la Manastirea Cernica.<\/p>\n
Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinta din 20 – 21 octombrie 2005, a aprobat propunerile Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei si Dobrogei privind canonizarea Cuviosului Staret Gheorghe, Arhimandritul de la Cernica si Caldarusani (avand ziua de sarbatorire 3 decembrie).<\/p>\n
Sf\u00e2ntul proroc Sofronie, al doilea sf\u00e2nt s\u0103rb\u0103torit ast\u0103zi<\/p>\n
Sfantul proroc Sofonie\u00a0era din muntele Savarata, din semintia lui Simeon; stramosii sai au fost Amoria si Ezechia. El a prorocit despre daramarea si pustiirea Ierusalimului, despre imprastierea iudeilor, despre venirea lui Hristos si despre intoarcerea neamurilor catre Hristos.Sf\u00e2ntul prooroc Sofonie era din muntele Savarata, din semin\u0163ia lui Simeon; tat\u0103l s\u0103u se chema Husia, unchiul s\u0103u Godolia, iar str\u0103mo\u015fii s\u0103i au fost Amoria \u015fi Ezechia. El a fost, dup\u0103 numele lui, v\u0103z\u0103tor \u015fi cunosc\u0103tor al tainelor lui Dumnezeu (precum numele lui se t\u00e2lcuie\u015fte); pentru c\u0103, av\u00e2nd mintea sa totdeauna curat\u0103 \u015fi \u00eendeletnicindu-se cu g\u00e2ndire c\u0103tre Dumnezeu, s-a \u00eenvrednicit dumnezeie\u015ftilor descoperiri, cunosc\u00e2nd multe taine ale lui Dumnezeu, care aveau s\u0103 fie ar\u0103tate \u00een zilele cele mai de pe urm\u0103, pentru care a gr\u0103it mai \u00eenainte \u00eemplinirea lor. El a proorocit despre d\u0103r\u00e2marea \u015fi pustiirea Ierusalimului, despre \u00eempr\u0103\u015ftierea iudeilor \u015fi despre venirea lui Hristos, iar dup\u0103 aceea, despre \u00eentoarcerea neamurilor c\u0103tre Hristos; apoi a murit \u015fi a fost \u00eengropat \u00een casa sa, a\u015ftept\u00e2nd \u00eenvierea cea de ob\u015fte a tuturor. El avea chipul asemenea cu al Sf\u00e2ntului Ioan Cuv\u00e2nt\u0103torul de Dumnezeu, av\u00e2nd barb\u0103 mic\u0103 \u015fi era rotund la fa\u0163\u0103.<\/p>\n