Priscilla \u015fi Acvila erau evrei de neam \u015fi aveau ca \u00eendeletnicire facerea de corturi. Ei se aflau la Roma \u00een anul 52 d.Hr., c\u00e2nd \u00eemp\u0103ratul Claudius (41-54 d.Hr.) i-a scos afar\u0103 pe to\u0163i evreii din Italia, datorit\u0103, se pare, tulbur\u0103rilor dintre ei din pricina noii \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi despre Hristos.<\/p>\n
Cuviosul Martinian a intrat in viata monahala la varsta de 18 ani, petrecand intr-o pestera, din apropierea Cezareei Palestinei, vreme de 25 de ani, in infranare si rugaciune. Dumnezeu l-a invrednicit cu darul tamaduirii, multi oameni dobandind vindecare prin sfintele lui rugaciuni. De asemenea, sfantul a vindecat chiar si multi indraciti. Pentru aceasta, diavolul, avea sa aduca asupra Sfantului Martinian numeroase ispite si naluciri, pentru a-l indeparta de viata sihastreasca. Cel mai mult l-a ispitit insa diavolul pe cuviosul Martinian, cu patima desfranarii.Odata, primind in chilie o femeie, pentru a ramane in timpul noptii, si pe care nu s-a indurat sa o lase afara, prada animalelor salbatice, aceasta a marturisit ca venise pentru el, pentru a se convinge toti ca viata lui nu este vrednica de lauda. Cuviosul, ascultand-o, se invoia, putin cate putin in inima sa. Dar mai inainte de a cadea in pacat, a fost tras inapoi de la cadere, prin dumnezeiescul har. Atunci, Sfantul Martinian aprinzand multe lemne, a sarit in mijlocul focului, dojenindu-se si zicandu-si:\u00a0 „de vei putea sa rabzi, Martiniane, focul iadului, lasandu-te in voia poftei, supune-te femeii!\u201d Si asa arzandu-se pe sine si smerind salbaticia trupului, pe femeia, care si-a venit in fire vazand acestea, a trimis-o la manastire.Apoi, cuviosul s-a ascuns pe o insula pustie unde a trait timp de 10 ani. Intr-o dimineata,\u00a0 naufragiind o corabie,\u00a0 o\u00a0 fata care se agatase de o scandura, a ajuns pana\u00a0 la locul unde se nevoia sfantul. Acesta i-a lasat fetei hrana si adapostul sau, apoi, zicandu-si: „Fugi, Martiniane, sa nu te ajunga ispita!\u201c, s-a aruncat in mare, inotand pana la tarm.Ultima parte a vietii, Martinian si-a petrecut-o pribegind din loc in loc pana cand, intr-o zi, a sosit la Atena. Aici a adormit in Domnul, invrednicindu-se a fi ingropat cu mare cinste de episcopul locului.<\/p>\n
Sinaxarul, aminteste despre cele doua femei ca si-au desavarsit viata dobandind si ele, de la Duhul Sfant, semnele sfinteniei. Prima, Zoe, s-a dus la manastire si traind acolo in curatie, s-a invrednicit de a face minuni. Cea de-a doua, Fotinia, a ramas pe acea stanca din mare, pana la sfarsitul vietii.<\/p>\n
Troparul Sfantului Martinian<\/p>\n
Vapaia ispitelor, prin curgerile lacrimilor o ai stins Fericite si valurile marii si pornirile fiarelor infranandu-le ai strigat: preaslavit esti Atotputernice, cel ce m-ai mantuit de foc si de vifor.<\/p>\n
Tot in aceasta zi facem pomenirea:\u00a0<\/p>\n
– Sfintilor Apostoli Acvila si Priscila;- Preacuviosului Evloghie, arhiepiscopul Alexandriei;- Cuviosului Simeon, ctitorul Manastirii Hilandar din Athos;- Sfantului Serafim Sobolev.<\/p>\n
Maine, 14 februarie, facem pomenirea Cuviosilor Auxentiu, Maron si Avraam.<\/p>\n