\u00cenainte de a ajunge \u00een pragul unui conflict nuclear, Ucraina a fost deposedat\u0103 de armele sale nucleare, mo\u0219tenite de la Uniunea Sovietic\u0103. Dup\u0103 ce \u0219i-a transferat arsenalul nuclear \u00een m\u00e2inile Rusiei, statul ucrainean s-a trezit sub atacul direct al acesteia, iar promisiunile de securitate din partea Statelor Unite s-au transformat \u00eentr-o b\u0103t\u0103lie pentru resursele naturale ale Ucrainei. Acest context tulbur\u0103tor atrage aten\u021bia asupra tendin\u021bei tot mai clare c\u0103tre o escaladare a conflictelor nucleare \u0219i subliniaz\u0103 modul \u00een care agresiunea Rusiei \u00eempotriva Ucrainei schimb\u0103 regulile jocului global, se arat\u0103 \u00eentr-un articol al publica\u021biei ucrainene focus.ua.<\/p>\n
Al Doilea R\u0103zboi Mondial, conflictul cel mai devastator din istoria omenirii, s-a \u00eencheiat cu dou\u0103 atacuri nucleare asupra Japoniei. Aceast\u0103 utilizare a armelor nucleare \u00een august 1945 a demonstrat clar c\u0103 astfel de arme nu doar c\u0103 sunt devastatoare, dar au devenit un element esen\u021bial \u00een orice conflict global viitor. Astfel, toate statele care aspir\u0103 s\u0103 joace un rol semnificativ pe scena interna\u021bional\u0103 au pus un accent major pe dob\u00e2ndirea acestui tip de armament. \u00centr-un eventual conflict, armele nucleare reprezint\u0103 ultimul argument, cu o putere distructiv\u0103 care poate schimba complet cursul evenimentelor.<\/p>\n
Dup\u0103 SUA, URSS a fost prima care a reu\u0219it s\u0103 dezvolte arme nucleare \u00een 1949, un anun\u021b ce a venit pe fondul unei confrunt\u0103ri ideologice \u0219i geopolitice cu lumea democratic\u0103. De\u0219i exist\u0103 specula\u021bii legate de independen\u021ba complet\u0103 a acestui proiect, un lucru este cert: URSS a devenit o mare putere nuclear\u0103, rivaliz\u00e2nd cu Statele Unite. La r\u00e2ndul lor, americanii nu au avut nicio re\u021binere s\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219easc\u0103 tehnologia nuclear\u0103 cu Marea Britanie, un aliat de n\u0103dejde, iar \u00een 1952, \u0219i Regatul Unit devenea un membru al \u201eclubului nuclear”.\u00a0De frica r\u0103zboiului, cinci \u021b\u0103ri au \u00eenceput s\u0103-\u0219i fac\u0103 stocuri de armament nuclear<\/a>\u00a0Francezii au intrat \u00een club \u00een 1960, iar China, dup\u0103 un proces de rupere a rela\u021biilor cu URSS, \u0219i-a declarat capacitatea nuclear\u0103 \u00een 1964. Dup\u0103 aceea, India a dob\u00e2ndit arme nucleare \u00een 1974, iar Pakistanul a urmat, f\u0103c\u00e2ndu-\u0219i cunoscut arsenalul \u00een 1998.<\/p>\n Israelul \u0219i Africa de Sud au fost, de asemenea, implicate \u00een dezvoltarea de arme nucleare. Israelul, \u00eentr-un climat de ostilitate constant\u0103 cu statele arabe, este considerat a fi avut un program nuclear secret \u00eenc\u0103 din anii 1960, \u00een timp ce Africa de Sud, \u00een perioada apartheidului, a creat \u0219i folosit arme nucleare ca un instrument de supravie\u021buire. Dup\u0103 c\u0103derea sistemului de apartheid, sud-africanii au renun\u021bat la arsenalul lor nuclear, dar Israelul continu\u0103 s\u0103 men\u021bin\u0103 \u00een secret natura arsenalului s\u0103u nuclear, f\u0103r\u0103 a confirma sau infirma existen\u021ba acestuia.<\/p>\n Coreea de Nord este un alt exemplu, fiind singura \u021bar\u0103 care a decis s\u0103 se retrag\u0103 din Tratatul de Neproliferare a armelor nucleare (TNP) \u00een 2003. De atunci, regimul de la Phenian a continuat s\u0103 \u00ee\u0219i construiasc\u0103 arsenalul nuclear, av\u00e2nd \u00een vedere faptul c\u0103 percep\u021bia lor despre securitate este profund legat\u0103 de acest tip de armament. De\u0219i sanc\u021biunile interna\u021bionale au fost impuse, programul nuclear nord-coreean nu a \u00eencetat s\u0103 evolueze, iar impactul acestor sanc\u021biuni asupra economiei nord-coreene r\u0103m\u00e2ne o problem\u0103 des discutat\u0103.<\/p>\n Decizie-\u0218OC a Poloniei. Vrea s\u0103 cumpere arme nucleare!<\/a><\/p>\n Dup\u0103 pr\u0103bu\u0219irea Uniunii Sovietice, Ucraina s-a trezit \u00een posesia celui de-al treilea cel mai mare arsenal nuclear din lume. La \u00eenceputul anilor 1990, Ucraina de\u021binea 1900 de focoase strategice, 176 de vectori de lansare \u0219i 2500 de focoase nucleare tactice. \u00cens\u0103, sub presiune interna\u021bional\u0103, Kievul a ales s\u0103 renun\u021be la acest arsenal nuclear \u00een schimbul unor garan\u021bii de securitate. \u00cen 1994, Ucraina a semnat Memorandumul de la Budapesta, \u00een care membrii permanen\u021bi ai Consiliului de Securitate al ONU, inclusiv Rusia, s-au angajat s\u0103 protejeze integritatea teritorial\u0103 a Ucrainei.<\/p>\n Totu\u0219i, acest angajament a fost ignorat \u00een 2014, c\u00e2nd Rusia a anexat Crimeea, iar acum, Ucraina se confrunt\u0103 cu o invazie deschis\u0103 din partea Moscovei. \u00centrebarea care se ridic\u0103 este c\u00e2t de eficiente sunt astfel de acorduri de securitate, c\u00e2nd un membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, chiar unul dintre garan\u021bii Ucrainei, nu se ab\u021bine de la agresiune.<\/p>\n \u00cen cazul Ucrainei, renun\u021barea la armele nucleare a fost considerat\u0103 un gest de responsabilitate \u0219i dorin\u021b\u0103 de pace. Dar lec\u021biile oferite de acest proces sunt clare: securitatea \u0219i stabilitatea unui stat nu sunt garantate doar prin promisiuni externe. \u00cen schimb, posibilitatea de a dispune de un arsenal nuclear propriu ar putea fi singura garan\u021bie real\u0103 de supravie\u021buire \u00eentr-o lume tot mai instabil\u0103.<\/p>\n