\u00cen Rom\u00e2nia au fost descoperite numeroase fenomene \u0219i obiecte ciudate care nu pot fi explicabile prin legile fizicii sau chimiei. Un exemplu notabil este o p\u0103dure sub care se \u00eentind o serie de tuneluri s\u0103pate pe o distan\u021b\u0103 de opt kilometri.<\/p>\n
Aceste galerii subterane, cu o vechime de aproximativ \u0219ase milenii, \u00ee\u0219i p\u0103streaz\u0103 \u00eenc\u0103 originea necunoscut\u0103.<\/p>\n
Un localnic poveste\u0219te astfel experien\u021ba sa:<\/p>\n
\u201eLocul despre care doresc s\u0103 v\u0103 povestesc este \u00een nordul jude\u021bului Buz\u0103u, \u00een satul Stroeasca, de unde, \u00een zilele senine, putem vedea v\u00e2rful Siriu. Exist\u0103 numeroase legende \u0219i credin\u021be ciudate despre acest v\u00e2rf, dar locul care m-a intrigat este altul.<\/p>\n
La nord de Stroeasca, dincolo de o culme numit\u0103 Casa Ho\u021bilor, \u00eencepe un drum forestier care este singura leg\u0103tur\u0103 cu c\u0103tunul Pu\u021bul Vechi, situat la aproximativ trei kilometri distan\u021b\u0103. \u00cen copil\u0103ria mea, acest c\u0103tun era locuit de doar 20 de familii.<\/p>\n
Reporterul TV Adriana Stere a paralizat dup\u0103 ce a m\u00e2ncat br\u00e2nz\u0103 contaminat\u0103 luat\u0103 de la produc\u0103torii locali<\/a><\/p>\n Cea mai mare distrac\u021bie a noastr\u0103, a b\u0103ie\u021bilor din sat, era s\u0103 ne aventur\u0103m p\u00e2n\u0103 la Pu\u021bul Vechi, \u00eens\u0103 nu pe drumul forestier, ci printr-un loc periculos numit Codrul Todoru\u0219elor.<\/p>\n Despre aceast\u0103 p\u0103dure\u00a0<\/a>am auzit numeroase pove\u0219ti…<\/p>\n Bunicul meu obi\u0219nuia s\u0103 spun\u0103 c\u0103 pe vremuri str\u0103bunicului s\u0103u, codrul a primit acest nume deoarece \u00een noaptea de Todoru\u0219e a unui an din secolul trecut, deasupra p\u0103durii au fost observate lumini ciudate, iar to\u021bi s\u0103tenii credeau c\u0103 sunt Sfin\u021bii Toaderi care se \u00eent\u00e2lnesc cu Rusaliile.<\/p>\n Dac\u0103 te g\u00e2nde\u0219ti s\u0103 mergi pe acolo, \u00eemi spunea bunicul, s\u0103 te duci doar la amiaz\u0103 \u0219i s\u0103 ai mereu o cruce cu tine… Noaptea, s\u0103 nu calci prin codrul acela, ca ni\u0219te copii f\u0103r\u0103 minte! Unchiul t\u0103u era un om \u00een toat\u0103 firea \u0219i totu\u0219i s-a dus noaptea \u00een\u00a0p\u0103dure,\u00a0s\u0103 pun\u0103 capcane; nu s-a mai \u00eentors…<\/p>\n Am fost \u0219i eu un copil f\u0103r\u0103 minte; \u00eenc\u0103 de la v\u00e2rsta de opt, nou\u0103 ani, am \u00eenceput s\u0103 merg cu b\u0103ie\u021bii \u00een acea\u00a0p\u0103dure.\u00a0Treceam pe l\u00e2ng\u0103 Casa Ho\u021bilor, unde se aflau ruinele unui ad\u0103post al haiducilor \u0219i, \u00een loc s\u0103 o lu\u0103m pe c\u0103rare, coboram \u00een valea \u00een care se \u00eentindea codrul.<\/p>\n Trucul bizar cu pasta de din\u021bi care te ajut\u0103 s\u0103 treci cu brio ITP-ul<\/a><\/p>\n Este cea mai ciudat\u0103 p\u0103dure pe care am v\u0103zut-o vreodat\u0103. A\u0219ezat\u0103 \u00eentr-o c\u0103ldare st\u00e2ncoas\u0103, cel mai misterios \u0219i periculos loc este centrul s\u0103u. Dar surprizele nu se opreau aici: de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd intram, p\u0103durea era \u00eentr-o t\u0103cere \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare. P\u0103rea c\u0103 nicio fiin\u021b\u0103 vie, nici m\u0103car o pas\u0103re, nu dorea s\u0103 locuiasc\u0103 sub crengile sale.<\/p>\n Fie var\u0103, fie iarn\u0103, pe m\u0103sur\u0103 ce ne apropiam de centru, temperatura p\u0103rea s\u0103 fie tot mai pu\u021bin influen\u021bat\u0103 de exterior, iar \u00een mijloc, \u00een plin\u0103 lun\u0103 decembrie, noi, copiii, eram nevoi\u021bi s\u0103 ne dezbr\u0103c\u0103m de hainele groase din cauza c\u0103ldurii.<\/p>\n \u00cen centrul p\u0103durii, \u00eentr-o v\u0103iug\u0103, exista o por\u021biune st\u00e2ncoas\u0103; nu exista niciun izvor, dar se auzea mereu \u0219optindul unor ape subterane. Printre acele st\u00e2nci, eu \u0219i Nicu, cel mai bun prieten al meu din copil\u0103rie, am descoperit intrarea \u00een lumea misterioas\u0103 sub p\u0103dure.<\/p>\n A fost \u00eentr-o zi de prim\u0103var\u0103, \u00een 1974 sau ’75… \u00cen noaptea precedent\u0103 fusese o furtun\u0103 puternic\u0103. La pr\u00e2nz, am ajuns \u00een v\u0103iug\u0103 \u0219i am g\u0103sit un stejar dobor\u00e2t de v\u00e2nt; o parte din trunchi, \u00een c\u0103dere, dezv\u0103luise un pu\u021b. Era, de fapt, o groap\u0103, cam de trei metri \u00een diametru, mascat\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci de acel bolovan uria\u0219.<\/p>\n De unde vine, de fapt, senza\u021bia constant\u0103 de foame, oric\u00e2t de mult am m\u00e2nca. Ce caren\u021be nutritive tr\u0103deaz\u0103 acest sentiment s\u00e2c\u00e2itor<\/a><\/p>\n Aveam vreo 14 ani \u0219i am\u00e2ndoi eram curio\u0219i din fire. Ne-am uitat unul la altul, apoi, a doua zi, am adus o fr\u00e2nghie din sat \u0219i am cobor\u00e2t \u00een pu\u021b. \u00cemi amintesc vivid momentul: pe m\u0103sur\u0103 ce coboram, devenea din ce \u00een ce mai c\u0103lduros, ca \u0219i cum eram acas\u0103, l\u00e2ng\u0103 sob\u0103. Dar cel mai ciudat era c\u0103 o lumin\u0103 – un fel de verde fosforescent, a\u0219 spune acum – p\u0103rea s\u0103 izvorasc\u0103 din pere\u021bii pu\u021bului; ace\u0219tia erau s\u0103pa\u021bi \u00een st\u00e2nc\u0103, dar at\u00e2t de uniform, \u00eenc\u00e2t nu am g\u0103sit nicio asperitate de care s\u0103 ne ag\u0103\u021b\u0103m.<\/p>\n La aproximativ 4-5 metri ad\u00e2ncime, am dat de o galerie \u0219i am continuat pe aceasta. Lumina aceea ne \u00eenconjura, venind din toate direc\u021biile. Am mers mai mult de 100 de metri p\u00e2n\u0103 am ajuns \u00eentr-o sal\u0103 imens\u0103.<\/p>\n V\u0103 rog s\u0103 m\u0103 crede\u021bi, nu exagerez deloc, sala nu era deloc mai mic\u0103 dec\u00e2t Amfiteatrul Teatrului Na\u021bional din Capital\u0103. Era complet s\u0103pat\u0103 \u00een piatr\u0103, cu pere\u021bii finisa\u021bi incredibil de bine.<\/p>\n \u00cen aceea\u015fi lumin\u0103 verzuie am v\u0103zut, pe ambele laturi ale s\u0103lii, un fel de mese, tot \u00een piatr\u0103 s\u0103pate. Pe fiecare dintre ele era a\u015fezat un schelet\u2026<\/p>\n Atunci am \u00eenghe\u0163at de fric\u0103: erau schelete, p\u0103reau umane, numai c\u0103\u2026 aveau cel pu\u0163in trei-patru metri lungime. Altfel spus, fiin\u0163ele acelea avuseser\u0103 de dou\u0103 ori \u00een\u0103l\u0163imea unui om normal\u201d, poveste\u015fte Iulian Dragnea \u00een cartea<\/a>\u00a0\u201eDestin \u015fi paranormal – Teritorii interzise \u00een Rom\u00e2nia – Codrul Todoruselor\u201d.<\/p>\n